21
Arhitectură defensivă
Mic dicționar povestit
În această plimbare pe lângă impunătoarele ziduri ale Biertanului, ne-am gândit să-ți povestim câte ceva despre arhitectura defensivă. Un mic dicționar povestit, dacă vrei. Castelele și construcțiile medievale poartă pentru noi astăzi o atmosferă romantică sau idilică, dar dacă derulăm firul istoriei, ne amintim că aceste forme mărețe spun povestea unei lupte pe viață și pe moarte. Să vedem cum s-au apărat sașii, și nu doar ei, de-a lungul secolelor, până în vremuri moderne:
Pornim la drum printre noțiuni!
Contrafortul. Conform dicționarului acesta este o întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. Și mai simplu spus, e o bucățică de zid construită perpendicular pe zidul clădirii, pentru sprijin și întărire. Îl întâlnești peste tot în arhitectura medievală defensivă, dar este comun și la vechile biserici moldovenești din piatră, căci acestea au fost zidite cu meșteri din vest, care purtau cu ei formele arhitecturale gotice ale acelei vremi, iar contraforții și „arcele butante” erau în vogă. În arhitectura bisericească, în care bolțile sunt frecvente, acești contraforți joacă un rol structural important de susținere a zidurilor, căci tendința naturală a bolților de deasupra zidurilor este să se turtească și să împingă zidurile spre exterior. Poate merită spus că și astăzi sunt uneori folosiți contraforții în arhitectura de inspirație tradițională, dar din păcate sunt simple decoruri fără un rol structural.
Bastionul. Bastionul este o fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. Alteori poate fi un semicerc sau poligon integrat în zidul de apărare, ca apărătorii să poată vedea cu ușurință în lungul zidurilor cetății. Spre deosebire de turnuri, bastionul este de o înălțime apropiată cu zidurile de apărare. La Biertan fiecare dintre cele trei ziduri concentrice de apărare ale cetății are câte un bastion – de la exterior spre interior: bastionul țesătorilor, bastionul închisoare, devenit mai târziu casa administratorului și bastionul închisoare-matrimonială, despre care poate deja ai aflat mai multe.
Crenelul. Acest termen se referă la o deschizătura de la partea superioară a zidului de apărare, cu scopul de a permite apărătorilor să lanseze proiectile asupra atacatorilor. Ce fel de proiectile? Trebuie spus că armele de foc își fac apariția pe câmpul de luptă încă din secolul XIV, deși în secolul XV încă sunt folosite și arbaletele și armele de foc.
Gura de tragere, numită și ambrazură, este o fereastră mică folosită pentru tragere. Desigur, ea este suficient de mare ca apărătorul să poată trage în toate direcțiile și totuși suficient de mică pentru a fi greu de nimerit de către trăgătorii inamici. În aceeași familie există și gura de aruncare, numită și mașicul, după un termen francez. Mașiculul este o perforație orizontală prin care erau aruncate asupra asediatorilor apă fiartă, smoală sau alte substanțe fierbinți.
Hersa este grilajul metalic ce acoperă poarta pentru protecție suplimentară. Pentru rezistență sporită și viteză de închidere aceasta era proiectată să culiseze vertical în zidărie, eliminând balamalele și zăvoarele care putea fi puncte vulnerabile. Atacatorii aveau în față un grilaj de fier încastrat în perete pe 3 laturi.
Dacă te vei întâlni vreodată cu termenul de „curtină”, să știi că acesta face referire la un zid de apărare.
Despre turnurile de apărare nu sunt multe de spus sau de explicat, dar dacă tot suntem aici, să știi că cetatea bisericii din Biertan are nu mai puțin de 6 turnuri, unul cu ceas, unul pentru slănină, un turn mausoleu ce servește ca loc de veci episcopilor locului, un turn primărie și turnuri de poartă. Te vei întâlni adesea cu denumirea de turn donjon. Este vorba de cel mai înalt turn al unei fortificații, cu rol de supraveghere a întregului perimetru, dar și ca ultimă redută de siguranță când atacatorii reușeau să pătrundă incinta.
Un termen foarte puțin cunoscut este zwinger (țvingăr). Îl găsești și aici în Biertan și se referă la spațiul îngust dintre două ziduri de fortificație. Scopul acestui spațiu era să pună în dificultate inamicul ce reușește să treacă de primul zid de apărare. Între zidul exterior și următorul zid nu încăpeau mulți atacatori și în această înghesuială nu puteau să se organizeze cu ușurință în cucerirea următoarei linii de apărare. Denumirea sa de origine germană este sugestivă: zwinger se referă la ceva care constrânge. Nu de puține ori aceste spații dintre liniile de fortificație erau rezervate animalelor domestice în caz de asediu.
Arhitectura defensivă din Transilvania reprezintă astăzi mai mult decât o mărturie a vremurilor dificile; este un simbol al adaptabilității și al ingeniozității comunităților medievale. Fortificațiile, bisericile-cetate și zidurile de apărare nu sunt doar construcții impresionante, ci și monumente de arhitectură care au rezistat trecerii timpului și au devenit parte integrantă a peisajului cultural, ordonatoare de peisaj şi repere. Toată această familie de elemente defensive oferă o lecție valoroasă despre solidaritate, strategii de supraviețuire și capacitatea oamenilor de a construi împreună, adaptându-se la provocările unei epoci nesigure. Astăzi, aceste structuri ne cuceresc și din perspectiva în care ne dăm seama de capacităţile omului medieval şi de ale noastre, ne raportăm la alte caracteristici umane, la seturi diferite de aptitudini, la câmpuri de cunoaştere distincte şi de ce nu, la moduri de a trăi şi sonda viaţa foarte variate.
Aceşti oameni-constructori-de-fortificaţii vin cu cel puţin două mesaje puternice: unul vorbeşte despre importanța solidarităţii care mută munţi, pietre şi zideşte în sens amplu și altul despre grija față de patrimoniul comun, ca bază de creştere şi cadru pentru fiecare dintre noi şi pentru viitor.
Acum ești bine echipat cu termeni defensivi. Te invităm să continui spre ultima stație a turului audio, în care afli despre drumul care unește. Primeşti deci o invitaţie din toată inima către a explora, a cuprinde şi a proteja natura faină a locului. Las-o să te inspire!
Text de Andrei Tache, documentat și redactat în cadrul atelierului Heritage Lab în anul 2024. Ilustrat de Teo Catrinel Lazăr și Mara Bejan. Ghid audio pus la cale de Asociația Designers, Thinkers, Makers și Primăria Biertan, în proiectul Culture & Cultures. Connecting the dots cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Inițiat de:
Finanțat de:
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri:
