1
Biserica fortificată
Străjuitoarea colinei
Îți este suficient un prim contact cu locul pentru a remarca așezarea privilegiată a Bisericii Fortificate, ridicată între anii 1492 și 1516, pe locul uneia mai vechi. Sediul al Episcopatului, timp de aproape 300 de ani între 1572 și 1867. Centrală, sobră, impozantă și totuși apropiată; un edificiu plin de simboluri care a privit de-a lungul secolelor viaţa biertănenilor şi a călătorilor de oriunde.
Rolul bisericii fortificate a fost aici, ca și în alte locuri, foarte complex depăşind funcția liturgică. Bastioanele și turnurile cetății adăposteau administrația satului, rezerve de hrană, mausoleul episcopilor și chiar funcția mai puțin obișnuită de închisoare matrimonială despre care vom povesti mai târziu.
Pe măsură ce urci treptele încearcă să-ţi imaginezi fortificația care cuprinde trei rânduri de ziduri din piatră și cărămidă care urcă dealul până la biserica în stil gotic târziu. Te invit să arunci o privire împrejur. După ce urci treptele scării lungi, acoperite cu șindrilă, vei ajunge în incinta bisericii. Semețe, aici se înalță trei turnuri: Turnul Clopotelor, Turnul cu Ceas și Turnul Mausoleului, ca trei uriași ce străjuiesc solemn locașul de cult. Pășind agale pe drumul pietruit, întrezărești bastionul estic, numit și „Închisoarea Matrimonială”, acest loc inedit ce își dorea împăcarea cuplurilor încercate de discordie.
În timp ce te îndrepți spre intrare, ți-aș spune să nu te grăbești. Înainte de a te avânta în universul interior ce te așteaptă, caută cu privirea ușa cu decor sculptat în stil baroc. Ancadramentul din piatră care o înconjoară aparține renașterii, un stil cu vreo două sute de ani mai vechi. Frumoasa îmbinare de stiluri e o mărturie a timpului ce curge armonios lăsând urme distincte la fiecare pas.
Te invit înăuntru. Găsești aici câteva elemente remarcabile. Ți le prezint pe rând:
Cu privirea ațintită asupra altarului, vei afla că sculptura lui în lemn e realizată de meșteri din Nürnberg și Viena în preajma anului 1500. Conține 28 de picturi cu scene din viața lui Iisus și a Mariei. Stranele, la fel de vechi, frumos decorate erau locul destinat preoților (în dreapta) și comitetului bisericesc (în stânga ta).
Amvonul, de unde preotul rostește predica, este în stil gotic cu influențe mai noi, renascentiste. Află că e construit dintr-o singură bucată de piatră.
Privind spre altar vei vedea în stânga lui ușa spre sacristie. Această ușă este ea insasi o pagina de istorie, atât pentru decorul ei elaborat realizat in tehnica intarsiei, dar mai ales pentru încuietoarea extrem de ingenioasă ce acționează nu mai puțin de 19 zăvoare. Despre ea poți afla într-o stație dedicată.
În centrul spațiului se află cristelnița sculptată din piatră în secolul XVI.
Privind înapoi vei remarca orga, regina instrumentelor muzicale, inzestrata cu 1290 de tuburi, 2 claviaturi și 25 de registre. Și despre orgă poți afla într-un material dedicat ei și familiei ei de instrumente.
Mai poți vedea străjuind înălțimea spațiului steagurile breslelor, cel mai vechi aparținând secolului XVII. Țesătorii de lână, croitorii, pielarii, cizmarii și cojocarii, sunt toți reprezentați aici, în miezul comunității.
Rafinate covoare orientale veghează din înalt de jur împrejurul spaţiului. La mare preț în acele vremuri, ele au fost donate în semn de mulțumire de către negustorii locului reveniți cu bine din lungile călătorii, nu atât de sigure în secolele ce au trecut.
Ușa prin care ai intrat este portalul de nord. Pe vremuri, portalul de nord era destinat preoților și bărbaților vârstnici. Intrarea de sud era rezervată categoriilor sociale mai puțin privilegiate, iar cel de vest era încă folosit în secolul XX de către femei și copii. Acesta din urmă este decorat cu blazoane, stema Mediașului și un însemn otoman cu semilună. Profesorii, coriștii și bărbații tineri intrau pe ușa de turn de la nord-vest.
Cugetă o clipă la toate aceste frumoase lucruri acumulate în aproape o mie de ani de existență. Ziduri şi ziditori, istorii ascunse, elemente şi detalii care dau mărturie despre suita de stiluri care traversează acest loc. Locul acesta este cufărul comunităţii, o moștenire extrem de valoroasă dacă reușim să îi pătrundem adâncimile.
La final, te invit să asculți și istoriile despre orgă și apoi să încheiem traseul coborând spre Turnul Primăriei care leagă cele două ziduri de fortificații. Trecând prin acest spațiu îmbrăcat, pe alocuri, în odihnitoarele veșminte ale naturii, ia-ți un moment de tihnă. E un prilej de reflexie la viața de altă dată. Cum se simțea oare valoarea vieții când pericolul invaziilor atârna deasupra cetății? Cum se simțea o societate atât de organizată și precis rânduită? Cum arăta biserica în zilele de duminică cu întreaga comunitate îmbrăcată în veşminte tradiţionale? Ce este de apreciat? Ce ar putea fi de dorit să învățăm sau să recăpătăm astăzi din experiența strămoșilor acestora?
Text de Patricia Mihai și Andrei Tache, documentat și redactat în cadrul atelierului Heritage Lab în anul 2024. Ilustrat de Teo Catrinel Lazăr și Mara Bejan. Ghid audio pus la cale de Asociația Designers, Thinkers, Makers și Primăria Biertan, în proiectul Culture & Cultures. Connecting the dots cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Inițiat de:
Finanțat de:
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri:
