17
Breslele
Meseria e brățară de aur
Te invit, dragă călătorule, să parcurgem un nou fragment de istorie medievală și de această dată unul ce are ecouri vii până astăzi. Vom pătrunde, prin date şi fapte, în istoria breslelor.
Breslele au fost organizații profesionale și de reglementare a meșteșugurilor în Europa medievală și până în perioada modernă timpurie. Aceste organizații erau formate din meșteri calificați într-un anumit meșteșug, cum ar fi tâmplăria, olăritul, croitoria, rotăria, postăvăria şi altele. Membrii breslei erau responsabili de stabilirea standardelor de calitate, a prețurilor și a practicilor de lucru din domeniul lor, precum și de reglementarea uceniciei și a calificării profesionale.
Fiecare breaslă era condusă de doi sau mai mulți conducători numiți staroști, pe care meșterii și-i alegeau an de an. Breslele aveau propriul regulament și statut și aveau inclusiv rolul de a-și proteja membrii, prin asigurarea unui nivel minim de trai și protecția împotriva concurenței neloiale. Ele jucau, de asemenea, un rol important în menținerea calității produselor și serviciilor în comunitate, iar uneori aveau și funcții religioase sau de caritate. Fiecare breaslă avea o ladă specială, în care se păstrau documente importante: sigiliul, statutul, registrul cu contribuții și datorii.
Breslele își aveau propriul steag cu însemnele caracteristice ale meșteșugului lor distinct. De asemenea, fiecare breaslă avea responsabilitatea de a îngriji un anumit bastion din cadrul fortificației. În interiorul bisericilor, breslele dispuneau de strane specifice, pe care erau pictate însemnele meșteșugului lor.
Intrarea într-o breaslă nu era o sarcină simplă. În primul rând, aspirantul trebuia să devină ucenic la un meșter. Cei care doreau să învețe meșteșugul și nu proveneau din familii de meșteșugari, își părăseau părinții și erau preluați sub îngrijirea completă a maestrului pentru o perioadă determinată. În această nouă „familie”, ucenicii petreceau între 2 și 4 ani, asistând în atelier și deprinzând abilitățile și cunoștințele specifice meseriei. Maestrul îndeplinea rolul de figură părintească, iar ucenicul îi datora ascultare și multă muncă.
După încheierea perioadei de ucenicie, tânărul devenea calfă și era primit în grupul calfelor printr-o ceremonie specifică. Asemănător unei nunți, flăcăul alegea nași și oferea o masă îmbelșugată pentru toți membrii breslei. Perioada de calfă dura între 2 și 4 ani.
La final, tânărul trebuia să treacă examenul de meșter, realizând singur, de la început până la sfârșit, un obiect mai complicat. Acest lucru dovedea că este pregătit să se alăture breslei. După primirea în breaslă, noul meșter depunea un jurământ în fața judelui, angajându-se să respecte regulile breslei și să participe la bunăstarea orașului.
Pentru fiecare tip de meserie, exista un sfânt patron. Ziua sfântului era, de asemenea, considerată ziua breslei respective.
Pe lângă funcțiile lor economice și sociale, breslele contribuiau la stabilirea identității și a coeziunii sociale în cadrul comunităților urbane ori rurale și erau adesea implicate în evenimente și festivități locale. Cu toate acestea, odată cu schimbările sociale și economice din perioada modernă timpurie, rolul și influența breslelor a început să scadă, iar multe dintre ele au fost dizolvate sau reformate în secolele ulterioare.
În Biertan au existat 19 bresle și 25 de meserii.
În Sibiu s-a redeschis Casa Calfelor Călătoare, locul unde calfe de diferite meserii vin din întreaga Europă, şi participă, cu ceea ce ştiu să facă, la viaţa oraşului şi la restaurarea clădirilor istorice din centrul oraşului. Te invităm să iei contact cu ei, dacă vrei să guști pe viu un pic din atmosfera străveche a breslelor medievale.
Și un ultim amănunt interesant: În faţa casei breslelor stă Pomul Breslelor sau Stâlpul Calfelor, cunoscut şi sub denumirea de „Baum der Zünfte”/ „Stock-im-Eisen”, un simbol important al organizării și coeziunii comunitare în cadrul breslelor medievale și modern timpurii. Acesta era adesea amplasat în piața centrală sau în apropierea casei breslei și servea drept punct focal pentru activitățile sociale și ceremoniale ale breslei.
Aici calfele bat câte un cui, deseori decorativ, înainte de plecare. Un semn al trecerii prin locul respectiv despre care se spune că aduce noroc.
Precum calfele călătoare, lasă şi tu un semn frumos al trecerii tale prin lume! Turul se încheie aici dar tu ai o viaţă întreagă de brodat cu semne frumoase pentru tine şi pentru ceilalţi!
Text de Alexandra Mihailciuc, documentat și redactat în cadrul atelierului Heritage Lab în anul 2024. Ilustrat de Teo Catrinel Lazăr și Mara Bejan. Ghid audio pus la cale de Asociația Designers, Thinkers, Makers și Primăria Biertan, în proiectul Culture & Cultures. Connecting the dots cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Inițiat de:
Finanțat de:
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri:
