2
Închisoarea matrimonială
Sau camera împăcării
Iată-ne ajunși în fața bastionului estic al acestui ansamblu fortificat, păstrător al istoriei de altădată din Transilvania. Te întrebi, probabil, de ce micul edificiu cu un aspect de odaie de locuit poartă numele de închisoare.
Află, deci, dragă călătorule, că în cadrul comunităților săsești, familia era considerată un pilon esențial al vieții sociale, iar conflictele maritale erau tratate cu seriozitate și, uneori, chiar cu, am zice, umor. În loc să permită despărțirea cuplurilor, comunitatea avea o soluție ingenioasă: o cameră specială de reconciliere, cunoscută drept „închisoare matrimonială”.
„Închisoarea matrimonială” își începea rolul în momentul în care apărea această cerere de divorț în fața episcopului. În vremurile medievale, divorțul era văzut că o rușine, iar „închisoarea matrimonială” reprezenta o soluție mai blândă, dar eficientă, de a rezolva conflictele. În loc să despartă oamenii, încercau să-i aducă mai aproape, să-i facă să comunice și să își depășească neînțelegerile. Aceste practici reflectă un mod de viață în care biserica și comunitatea aveau un rol central în reglementarea vieții sociale.
Carevasăzică, cei doi parteneri urmau să își petreacă timpul în aceeași cameră. Dacă vei pătrunde înăuntru, vei remarca un lucru curios. Privirea cuprinde un singur pat tradițional săsesc, alături de o singură masă și un singur scaun, iar în fața celor două personaje se înşiră precum bijuteriile obiecte solitare: o singură farfurie, o cană și o lingură așteptau să fie folosite în comun. Era, așadar, necesar să împartă orice instrument, recurgând la negocieri și apropieri, ulterior favorabile pentru împreună-vieţuirea cuplului.
S-a lăsat vorbă până azi că acest mijloc de conviețuire, câteodată desfășurat timp de 6 săptămâni, aducea, de cele mai multe ori, liniștea și înțelegerea care lipseau în cuplu. Astfel, se spune că în 300 de ani de folosire, este consemnat un singur divorţ în comunitatea din Biertan. Un exemplu minunat de „terapie de cuplu” din vremurile medievale.
Un alt exemplu se află în Biserica Fortificată din Prejmer din județul Brașov. Aici, tradiția de reconciliere a cuplurilor era de asemenea bine cunoscută. Deși nu există documente precise care să confirme existența unei încăperi dedicate, se pare că practică era similară cu cea din Biertan: cuplurile erau încurajate să petreacă timp împreună pentru a-și rezolva neînțelegerile, sub îndrumarea comunității și a bisericii.
Şi în satul Viscri, există relatări despre utilizarea unor metode asemănătoare pentru reconcilierea cuplurilor. Chiar dacă nu a fost identificată o cameră specială, comunitatea săsească aplică metode de mediere, punând accent pe menținerea armoniei în familie.
Păstrătorii acestor rânduieli de viață rămân până astăzi un model de restabilire a armoniei în comunitate.
La final de poveste înţelegem şi ne imaginăm cum aceste tradiții vechi de secole reflectă importanța pe care comunitatea o acordă familiei și relațiilor. Deşi „închisoarea matrimonială” nu mai este o practică folosită astăzi, mesajul ei rămâne la fel de puternic: comunicarea și înțelegerea reciprocă sunt cheia unei relații puternice, pe care timpul să nu o macine.
Text de Patricia Mihai și Alexandra Mihailciuc, documentat și redactat în cadrul atelierului Heritage Lab în anul 2024. Ilustrat de Teo Catrinel Lazăr și Mara Bejan. Ghid audio pus la cale de Asociația Designers, Thinkers, Makers și Primăria Biertan, în proiectul Culture & Cultures. Connecting the dots cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Inițiat de:
Finanțat de:
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Parteneri:
